May 12

Traieste clipa

Tags: , , , ,
Traieste clipa

Cineva înţelept a spus cândva “carpe diem”. Mulţi dintre noi repetăm asta. La modul mecanic, declarativ. Prea puţini ne gândim cu adevărat la sensul acestui îndemn. Ce înseamnă de fapt să trăim clipa?

Înseamnă să trăim conştient. Să învăţăm cu adevărat să apreciem fiecare moment pe care îl trăim, să luăm cât mai mult de la ceea ce ne oferă vieţile noastre. Şi ele ne oferă cu adevarat lucruri minunate!

Ce facem noi în loc de asta?

Trăim în virtutea unei inerţii pe care nici măcar noi înşine nu o înţelegem. Trăim fără să ne pese cu adevarat de ceea ce se întâmplă cu noi.
Cel mai tare simţim acest lucru în relaţiile pe care le avem cu ceilalţi. Sau mai corect spus, o simţim atunci când pierdem: părinţi, prieteni, iubiţi. Ne comportăm ca şi cum totul în jurul nostru ar fi garantat pe viaţă, iar când pierdem ceea ce aveam, nu înţelegem ce s-a întâmplat. Rămânem cu regrete. Avem resentimente. Ne simţim vinovaţi. Ne gândim cum ar fi fost dacă am fi facut lucrurile altfel. Câţi dintre noi apreciază cu adevarat ceea ce au în fiecare zi? Căci până la urmă asta inseamnă carpe diem! Câţi dintre noi se iubesc şi îi iubesc pe ceilalţi, în fiecare clipă exact aşa cum merită? Câţi dintre noi arată asta? Câţi dintre noi trăim autentic?

Să începem cu părinţii: ne supărăm pe ei pentru fleacuri, nu le spunem la timp cât de mult îi iubim, lăsăm multe lucruri nespuse, nu le arătăm niciodată cât de mult îi apreciem, căci fără ei nu am fi fost ceea ce suntem. Iar când îi pierdem, rămânem cu un gol imens: acela de a nu fi făcut ceea ce simţeam cu adevărat. Pentru că am considerat întotdeauna că altceva e mai important, pentru că nu am avut timp, pentru că i-am crezut eterni…

Apoi prietenii: prietenii adevăraţi sunt nişte daruri preţioase. Le arătăm oare cât de mult apreciem că ei fac parte din vieţile noastre? Le oferim şi noi ceva? Nici ei nu sunt eterni şi, spre deosebire de părinţi, ei chiar ne pot întoarce spatele atunci când nu ştim să preţuim cu adevărat prietenia lor.

Iar cu iubirea… Ne căsătorim, ca şi cum acesta ar fi un mare obiectiv de bifat in viaţă, iar apoi ne relaxăm, ca după orice obiectiv atins. Ei bine, în cazul relaţiilor, lucrurile sunt mult mai complexe de atât.

Paler spunea “eternitatea nu poate fi smulsa zeilor decât clipă de clipă”.

Credem, în mod total greşit, că nu e nevoie să facem nimic pentru că ne-am promis oricum dragoste veşnică. Există o singură persoană pe lumea asta care poate şti că va simţi la fel pentru tot restul vieţii? NU. Măcar la acest lucru dacă ne-am gândi în mod realist, lucrurile poate ar sta diferit. Ne distrugem singuri relaţiile, refuzând exact acel “carpe diem”. Pentru că poate chiar el este cheia pentru « au trecut douăzeci de ani şi eu simt la fel.» Sau pentru «îmi iubesc partenerul la fel de mult sau poate chiar mai mult decât în ziua în care i-am promis inconştient dragostea mea veşnică».

Cum am putea sa facem?

A trăi clipa înseamnă a mă bucura în fiecare zi de ceea ce am, că iubesc şi sunt iubit. Înseamnă să deschid ochii şi să ii privesc pe pei care sunt lângă mine. Să trăiesc frumos, să fiu sincer cu mine şi cu cei pe care îi iubesc.

Înseamnă să fiu conştient că pot pierde ceea ce am şi să mă bucur pur şi simplu de fiecare moment în care trăiesc o poveste frumoasă. Pentru că atunci când mă bucur, fac ca totul să fie mai frumos. Pun pasiune. Şi exact asta face ca relatiile mele să fie frumoase. Şi uite aşa, totul ajunge să dureze. Fiţi siguri de un lucru: nimeni nu fuge de ceva care e frumos in fiecare zi.

Cât de multe s-ar schimba in jur dacă am face cu toţii acest lucru. Ne lăsam furaţi de detalii complet neimportante ale vieţii şi ignorăm acele aspecte care sunt cu adevărat importante. Refuzăm să trăim conştient, să ne bucurăm de lucrurile mici. Ne culcăm pe-o ureche crezând că cei dragi nouă ne stau alături toată viaţa indiferent de ceea ce facem. Iar atunci când ei pleacă, nu înţelegem unde am greşit.

Am greşit atunci când am refuzat să trăim cu adevărat.

Şi ar mai fi ceva… Cuvintele nu înseamnă nimic. Ceea ce contează este ceea ce facem. Începând chiar din acest moment.
Nu uitaţi un lucru: trecutul nu poate fi schimbat. Ceea ce am făcut, rămâne bun facut. Important este să învăţăm ceva din experienţele noastre trecute şi să trăim în prezent. Pentru că, trăind cu adevărat în prezent ne va aduce mai multă împlinire si bucurie. Ne va face să regretăm mai puţine lucruri. Ne va face poate să zâmbim seara când mergem la culcare.

Voi veţi zâmbi în seara asta când vă băgaţi în pat ?

facebooktwittergoogle_pluslinkedinmailfacebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
  1. Adrian 12 May 2011 | reply

    Ceasul face tic-tac? Acest sunet este chiar timpul sau doar o reprezentare a lui? Ah, ce ma enerveaza ceasurile care fac tic-tac !!! In rest…misto articol.

    • raluca
      raluca 20 May 2011 | reply

      haha, abia acum am vazut comentariul tau (deh, mai greu cu tehnica la mine). Foarte tare asta cu ceasurile care fac tic-tac. Am niste ancore puternice cu enervarea ta. Sunt pozitive, insa :)

  2. Anca 12 May 2011 | reply

    Singurul lucru cu care nu sunt de acord e partea cu “cuvintele nu inseamna nimic”. Ele inseamna mult….si eu chiar pot sa simt asta. Asa ca as zice “cuvintele inseamna mult, insa faptele inseamna mult mai mult”. Imi place in rest absolut tot ceea ce am citit in acest articol si am inceput deja sa zambesc.

    • raluca
      raluca 20 May 2011 | reply

      Exista o vorba care spune: “ceea ce faci urla atat de tare in urechile mele incat ma impiedica sa mai aud ce spui”. Cred ca la asta ma refeream. Altfel, sunt absolut de acord cu importanta cuvintelor.

  3. Pingback: 4 lucruri pe care le putem invata cu totii de la Simona Halep

    […] programati prin educatie si mediul cultural sa nu traim in prezent, ci numai in viitor. Intrebarea pe care o auzim cel mai des atunci cand suntem mici, este “Ce […]

Leave a Comment

reset all fields