Jun 25

Jurnal de campanie

Tags:
Jurnal de campanie

Incepand cu data de 1 mai am facut parte din echipa de coordonare a campaniei lui Nicusor Dan. Mai precis, am coordonat aspectele operationale ale campaniei, alaturi de Daniel Gavrila, colegul meu, care a fost responsabil de partea de comunicare.

Au fost sase saptamani in care zilele nu au mai avut un numar determinat de ore si in care nu a mai contat nicio clipa daca era luni, miercuri sau duminica. Tot ce era relevant era cursa contracronometru in care intrasem cu bunastiinta si in care aveam ca obiectiv sa il facem pe Nicusor Dan cunoscut  unui numar cat mai mare de oameni, in doar sase saptamani. Stiam ca oamenii au incredere in el, pe buna dreptate, si ca vom putea conta pe faptul ca mesajul lui va fi dus mai departe de fiecare persoana care ajungea sa il sustina. Nu cred ca au existat prea multi oameni care sa fi pastrat pentru ei faptul ca il sustin sau ca voteaza cu Nicusor. Acesta a fost si motivul pentru care am auzit de multe ori spundandu-se ca e o campanie mult prea agresiva. Insa, ea nu era deloc asa. Cel putin, ea nu pleca asa de la noi. Nu aveam nici pe departe puterea pe care unii oameni cred ca am avut-o.

Am stiut de la inceput in ce ma bag. Imi amintesc si acum intrebarile reticente ale unor oameni din jurul meu: “Cate campanii ai mai facut, Raluca?” Ei bine, nu mai facusem niciuna. Dar asta nu m-a descurajat deloc, ba dimpotriva. Cred de fapt ca acesta a fost marele nostru atu: nu eram virusati de comunicarea politica si de populismul politicienilor din Romania si nici nu aveam asteptari predefinite cu privire la resursele disponibile, la infrastructura existenta… Ne-am adaptat din mers, am construit cu ce aveam si am dorit din tot sufletul sa il pastram pe Nicusor Dan asa cum e, autentic, in loc sa incercam sa il transformam intr-un produs electoral vandabil maselor. Am facut o campanie de comunicare civica, nu una de comunicare politica. Si asa ne-am dorit din start sa fie.

Tot de la inceput am stiut si ca nu avem resurse. A fost o campanie complet atipica din toate punctele de vedere : nu am avut un buget predefinit, nu am putut planifica lucruri in mod concret, pentru ca nu am stiut niciodata dinainte care sunt resursele pe care ne vom putea baza. Campania noastra s-a concretizat din mers, in masura in care adunam suficiente fonduri ca sa putem face, macar cate ceva, din lucrurile pe care ni le propusesem. Singura perioada in care am stiut cat de cat pe ce ne bazam, a fost ultima saptamana si jumatate. Strict pentru perioada asta, putem spune ca am planificat, alocand resurse si gestionand prioritati, intr-un mod mai apropiat de ceea ce se intampla intr-o campanie normala.

Constientizam din nou cat de mare e provocarea pe care o acceptasem de fiecare data cand auzeam pe cineva spunand: “dar cine e Nicusor Dan?” sau “nu il votez, nu are nicio sansa, mi-as irosi votul”. Si auzeam aceste lucruri in fiecare zi. Inca mai sper ca va veni o zi in care numarul celor care voteaza pe cine merita si nu pe cine are sanse, sa fie mult mai mare. Inca mai sper ca, in fata tuturor lucrurilor care se intampla acum in tara, romanii se vor trezi. Si vor vrea sa faca ceva.

Am avut o misiune grea, dar una extrem de frumoasa. Am avut pe umeri responsabilitati uriase, pe care le-am dus cu bucurie. Am ras, m-am bucurat, m-am enervat, m-a durut… am trecut in fiecare zi printr-un noian de stari. Am invatat enorm de mult. Am trait experiente probabil unice in viata unui om. Am interactionat cu sute de oameni diferiti. Am intrat in contact cu mii de idei, unele extrem de bune, altele total nepotrivite strategiei noastre. Am invatat lucruri noi, pe care nu le stiam despre oameni, despre capacitatea lor de a gestioana proiecte mai mici sau mai mari, despre nevoia lor de a primi o directie.

Am jucat multiple roluri, din lipsa de oameni disponibili full-time. Am facut aceasta campanie cu o echipa de 5-6 oameni dedicati exclusiv si cu 40-50 de voluntari implicati constant, in timpul lor liber. In rest, am avut multi, enorm de multi sustinatori care contribuiau fiecare, asa cum puteau. Rezultatele pe care le-a obtinut Nicusor Dan la aceste alegeri sunt cu atat mai spectaculoase, daca luam in considerare numarul oamenilor pe care i-a avut la dispozitie, comparativ cu contracandidatii sai. De bugete, nici nu mai vorbim…

De-a lungul campaniei au ramas multe roluri neacoperite, pe care, obligati de situatie ni le-am asumat tot noi. Asa am fost ba PR, ba asistenta, ba curier si orice altceva a fost nevoie, in diverse imprejurari. Impreuna cu Daniel, am carat si descarcat materiale si am participat activ la lipirea de afise prin oras. Intr-un articol din timpul campaniei, am citit la un moment dat ca Nicusor Dan are acum o asistenta, care se ocupa de programul lui. Dar el chiar nu avea. Si nu are nici azi.

Am intalnit oameni minunati, capabili de o daruire extrema. Despre care nu stiam ca exista. M-a miscat profund sa vad cum un om de afaceri cunoscut si-a facut singur, dintr-un cearceaf vechi si vopsele, un banner de balcon, pentru a-l sustine pe Nicusor Dan. Am inteles cat de important este sa poti din nou sa crezi in ceva. Am aflat ca exista si oameni care sunt altfel decat orice credeam eu despre cei implicati in politica.

Am invatat sa cred din nou ca iti poti pastra principiile, verticalitatea si taria de caracter indiferent de circumstante. Daca iti doresti asta. Ca nimic nu te poate corupe, daca tu nu te lasi corupt. Ca obiectivele marete sunt mai importante decat avantajele de moment. Ca bucuria unui vis implinit este cu mult mai dulce decat iluzia succesului marunt.

Am trait o experienta, pe care oricum as privi-o, ramane de departe cea mai frumoasa. Pentru ca m-a facut sa reconsider total ceea ce credeam despre mine, despre lume, despre prezent si viitor. Despre cine sunt si incotro merg.

facebooktwittergoogle_pluslinkedinmailfacebooktwittergoogle_pluslinkedinmail

No comments yet.

Leave a Comment

reset all fields